Dacă ați mai venit pe la noi în ultima vreme, ați văzut că s-a schimbat ceva. Copiii pe care i-ați cunoscut nu sunt de găsit în casa noastră socială. V-ați mirat, ne-ați întrebat și v-am răspuns. Dar vă spunem și aici. Una dintre mame locuiește, cum știați deja, la casa parohială. Cealaltă a decis cu ceva timp în urmă să plece de la noi. Locuiește și ea tot în sat, așa că, dacă ați prins drag de ei, suntem siguri că s-ar bucura să vă revadă. Și ne bucurăm și noi când auzim că i-ați mai vizitat, pentru că au câștigat în voi niște prieteni.
În casa noastră avem acum trei camere care abia așteptă să zumzăie de alți pici și de roboteala mămicilor lor. Una dintre ele a devenit mai potrivită pentru locuit când, de curând, voluntarii noștri din sat s-au hotărât să improvizeze un perete despărțitor, în așa fel încât să nu se treacă prin ea spre celelalte camere.
Și cum primăvara a scos nasul de sub zăpadă, tragem nădejde ca următoarele mămici să se mute la noi cât de curând, încât să poată să își pregătească grădina pentru lucrările de primăvară.
Vă ținem la curent.