Vizită la așezământul social „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”

Dragi prieteni,

Într-una din ultimele zile ale lui august am făcut o vizită „de lucru” la așezământul administrat de părintele Valentin și de prezbitera Veronica. Vă reamintim că în cei aproape 5 ani de colaborare am realizat acolo, prin sprijinul vostru, numeroase lucrări care au îmbunătățit viața și traiul celor 30-40 de beneficiari, toți victime ale violenței domestice.

Am mers, deci, la Slobozia/Giurgiu pentru a ne actualiza lista de necesități a așezământului și pentru un nou set de fotografii.

Ne bucurăm să vă spunem că am fost întâmpinați de o parte din „obștea” de copii și mame și de păstorul lor, părintele Valentin Ștefan, în lipsa doamnei prezbitere, plecată „la oraș” cu unul dintre copii care fusese mușcat de o căpușă…

Câteva lucruri demne de reținut din cele cu care ne-am întors – și pe care am vrea să vi le împărtășim:

• în acest moment stau în centru 30 de beneficiari din care 23 sunt copii. Toți aceștia sunt victime ale violenței domestice;
• niciunul din copiii pe care îi știam nu mai este acolo, dar și cei „noi” sunt la fel de adorabili;
• izolația clădirii a ajuns să fie efectuată în proporție de aproape 90%, așa că frigul pare să nu mai fie o problemă cronică;
• interiorul centrului arată din ce în ce mai bine de fiecare dată când mergem în vizită. Am făcut o comparație cu fotografiile din anii de început și, da, e o diferență enormă – vă vom arăta și vouă!;
• mobilierul și dotările pentru bucătărie și sala de mese ca și mobilierul din dormitoare au fost rezolvate;
• adăpostul pentru animale construit de noi și camera de muls sunt folosite din plin, sunt acum mai multe animale decât știam – ;
• atât microbuzul făcut cadou de noi cât și autobuzul sunt în stare de funcționare și bine întreținute, iar microbuzul este folosit chiar foarte des (se duc/aduc copiii la/de la școală);
• unul din ponei a murit; a rămas doar unul, cam trist (ni s-a părut nouă);
• o problemă serioasă și cam permanentă este hrana pentru animale, în special trifoiul și cerealele;
• o urgență – reparațiile la acoperiș! Poate o să încercăm să ne ocupăm de o campanie special pentru asta, după ce rezolvăm cu combustibilul pentru iarna ce vine…;
• un lucru mai puțin bun este că anul acesta copiii nu au mai fost la mare din lipsă de bani… Vara este anotimpul cel mai „secetos” la Slobozia, asta e clar. Cam toți donatorii merg acolo de Sf. Paști și de Crăciun, dar copiii mai au nevoi și în restul anului;
• ne-a părut rău să nu o întâlnim pe doamna prezbiteră, dar am remarcat pe scaunul de la biroul dânsei aceeași vestă groasă pe care știm că o poartă în fiecare toamnă și primăvară – i-am simțit deci prezența pe aproape .-)

Ar mai fi ceva: cu ajutorul oamenilor, a fost achiziționată o casă chiar în localitate, cu intenția de a muta acolo câțiva beneficiari din cei care nu și-au rezolvat problemele sociale dar nici nu mai pot rămâne în așezământ întrucât, teoretic, limita de timp este de 1 an. Casa are 5 camere și un teren de 1600 m.p. și a fost, deocamdată, achitată doar pe jumătate, dar deja locuiesc acolo 5 copii și 2 mame. În perioada următoare vom afișa o listă cu nevoi pentru diverse materiale de construcție necesare acestei locuințe.

Și acum vă oferim o serie de fotografii realizate de Cristina Nichituș-Roncea în vizita noastră recentă. Dați clic pe imagini pentru o rezoluție mai bună. Căci nimic nu vorbește mai bine ca acestea despre ce se întâmplă în fostul orfelinat, transformat prin munca părintelui și a celor din jurul dânsului într-o casă primitoare pentru zeci de oameni năpăstuiți:

Au consemnat Bogdan Stanciu (PRO VITA București), Victor Roncea și Cristina Nichituș-Roncea